SCI-ART LAB

Science, Art, Litt, Science based Art & Science Communication

POEM

tânărului Alex care împlineşte 7 ani.

De la tataie
să înveţi să lupţi
şi de la toţi
bărbaţii lumii;
la necazuri
când te frămânţi,
de la tataie
să înveţi să cânţi.

Să fii vibrare,
clinchet, când te-avânţi,
flacără vie
din dorinţa mumii;
de la tataie,
curaj şi să te-avânţi
în cîntecul măreţ,
al celor mulţi.

George PENA

Views: 24

Reply to This

Replies to This Discussion

I wish I could understand what is written here!
Non parle englis! Je parle la languie francais şi ruskie iazâk.


I-AM CERUT MÂNA POEZIEI...

I-am cerut mâna ei şi apoi am plecat,
peste zile, peste nopţi, rătăcind o doream,
pe drumuri glodoase, cu noroi, sângerând, mă zoream
să ajung la perfecţiune şi să dorm - somn visam.

I-am cerut mâna ei şi-am măsluit un alt gând,
printre lanuri şi păduri, fără ştire zburam,
să întreb ciocârliile cum se cântă plutind,
şi să-i plâng pe bătrânii cu care mă avântam.

I-am cerut mâna ei şi-am ucis temerar
animalul credinţei din tristeţile toate,
rădăcini mă legau printre lacrimi şi iar
am urcat să visez, vinovat, în cetate.

I-am cerut mâna ei şi mi-am deschis porţi solare
spre cântarea aceasta, spre cântări viitoare.
CE MULT TE IUBESC...

Ce mult te iubesc, domniţă,
În scurtă fustă şi rochiţă;
Se-aprind iar doruri grele,
Mă destram în ofuri rele.

Ce se-ascunde sub rochiţă?
Bustul tău, dragă domniţă,
Mă destram în ofuri rele?
Se aprind iar doruri grele.

Bustul tău, dragă domniţă,
M-a fascinat printr-o rochiţă;
Se aprind iar doruri grele,
Se ţin de mine numai rele.

M-a fascinat printr-o rochiţă,
Verde ca şi foaia de viţă;
Se ţin de mine numai rele,
Şi mă sufoc în patimi grele.

Verde ca şi foaia de viţă,
Mă bagă-n boală o rochiţă;
Şi mă sufoc în patimi grele
Când domniţa-i cu mărgele.

GP

RSS

© 2019   Created by Dr. Krishna Kumari Challa.   Powered by

Badges  |  Report an Issue  |  Terms of Service