CE MULT TE IUBESC...
Ce mult te iubesc, domniţă,
În scurtă fustă şi rochiţă;
Se-aprind iar doruri grele,
Mă destram în ofuri rele.
Ce se-ascunde sub rochiţă?
Bustul tău, dragă domniţă,
Mă destram în ofuri rele?
Se aprind iar doruri grele.
Bustul tău, dragă domniţă,
M-a fascinat printr-o rochiţă;
Se aprind iar doruri grele,
Se ţin de mine numai rele.
M-a fascinat printr-o rochiţă,
Verde ca şi foaia de viţă;
Se ţin de mine numai rele,
Şi mă sufoc în patimi grele.
Verde ca şi foaia de viţă,
Mă bagă-n boală o rochiţă;
Şi mă sufoc în patimi grele
Când domniţa-i cu mărgele.
You need to be a member of SCI-ART LAB to add comments!
Join SCI-ART LAB