De la tataie...poem de George Pena

Replies to This Discussion

Permalink Reply by Dr. Krishna Kumari Challa on September 8, 2009 at 11:22am

I wish I could understand what is written here!

• ▶ Reply

Permalink Reply by Pena Gheorghe on September 8, 2009 at 1:09pm

Non parle englis! Je parle la languie francais şi ruskie iazâk.


I-AM CERUT MÂNA POEZIEI...

I-am cerut mâna ei şi apoi am plecat,
peste zile, peste nopţi, rătăcind o doream,
pe drumuri glodoase, cu noroi, sângerând, mă zoream
să ajung la perfecţiune şi să dorm - somn visam.

I-am cerut mâna ei şi-am măsluit un alt gând,
printre lanuri şi păduri, fără ştire zburam,
să întreb ciocârliile cum se cântă plutind,
şi să-i plâng pe bătrânii cu care mă avântam.

I-am cerut mâna ei şi-am ucis temerar
animalul credinţei din tristeţile toate,
rădăcini mă legau printre lacrimi şi iar
am urcat să visez, vinovat, în cetate.

I-am cerut mâna ei şi mi-am deschis porţi solare
spre cântarea aceasta, spre cântări viitoare.

• ▶ Reply

Permalink Reply by Pena Gheorghe on October 4, 2009 at 8:18am

CE MULT TE IUBESC...

Ce mult te iubesc, domniţă,
În scurtă fustă şi rochiţă;
Se-aprind iar doruri grele,
Mă destram în ofuri rele.

Ce se-ascunde sub rochiţă?
Bustul tău, dragă domniţă,
Mă destram în ofuri rele?
Se aprind iar doruri grele.

Bustul tău, dragă domniţă,
M-a fascinat printr-o rochiţă;
Se aprind iar doruri grele,
Se ţin de mine numai rele.

M-a fascinat printr-o rochiţă,
Verde ca şi foaia de viţă;
Se ţin de mine numai rele,
Şi mă sufoc în patimi grele.

Verde ca şi foaia de viţă,
Mă bagă-n boală o rochiţă;
Şi mă sufoc în patimi grele
Când domniţa-i cu mărgele.

GP

• ▶ Reply