Note. Added by L.Iliescu

This text was written by Prof. dr. Sorin Vasilescu in 1998 and published in

Arta bioptica; Bioptical Art - training of bioptical vision, Crater, Bucharest, 1998,

      148 pages. ISBN 973-9029-37-X  see  www.artabioptica.ro 

and get the link:

 Presentation of bioptical studies at the "Ion Mincu" Institute of A...

"Ion Mincu" Institute of Architecture, Bucharest

see all chapter in romanian

Abstract

The "Ion Mincu" Institute of Architecture hosts a course of lectures on "Visual Communications" for fourth-year students (7th and 8th semesters). Several problems are dealt with, in order to thoroughly study the aspects of visual communication, the perception of light, colour and forms, as well as the questions of language in architecture.

This course of lectures is aimed at:

–The detailed description and definition of "the instrument of visual communications", as related to visual arts in general and to architecture in particular.

–The defining of terms: composition, point, counterpoint, rhythm, symmetry, harmony, visual field, kinetism, ratios, proportions, cadence, optical corrections, relations between the real and the virtual image, static-dynamic image, formal invariants, organic forms.

The courses of lectures given in 1995-1997 by Liviu Iliescu on the subject-matter of "Visual Communications" at the "Ion Mincu" Institute of Architecture of Bucharest ("Study of Form and Design" Chair–professor Sorin Vasilescu) were attended by a great number of students and professors. The lecturer succeeded in convincing his audience that the new means of investigating the universe of the visual are permanently changing and that their acquisition opens new ways in mastering space and colour.

Prof. dr. Sorin Vasilescu 
Teacher at Arhitectura Institute "Ion Mincu" Bucuharest

Prezentarea studiilor bioptice la Institutul de Arhitectura "Ion Mincu", Bucuresti

Bioptical Art - Liviu Iliescu

La Institutul de Arhitectura "Ion Mincu", in cadrul cursului "Comunicari vizuale" (an IV, semestrele 7 si 8) sunt tratate o serie de teme menite sa duca la aprofundarea problemelor de comunicare vizuala, a percepþiei luminii, culorii, formelor si a limbajului in arhi- tectura.

Continutul cursului:

–Detalierea si definirea "instrumentului de comunicari vizuale" – in contextul artelor vizuale in general si al arhitecturii in special.

–Definirea termenilor: compozitie, punct, contrapunct, ritm, simetrie, armonie, camp vizual, cinetism, rapoarte, proportii, cadenta, corectiuni optice, relatii dintre imaginea reala si cea virtuala, imagine statica-dinamica, invarianti formali, forme organice.

Una dintre problemele de interes in procesul de definire a "comunicarii vizuale" consta in definirea modului in care comunicarea vizuala isi constituie un propriu mod de limbaj.

"Comunicarea vizuala", mai ales în cadrul unei societati informale pare usor de definit, ambii termeni avand, separat, definitii bine statutate; dar impreuna cei doi termeni genereaza o sintagma care face dificila definitia, deoarece pentru a "comunica" este necesar sa existe un limbaj decodificabil de partile ce dialogheaza. Iar un limbaj al vizua- litatii, care nu poate fi definit în sine, trebuie definit în comparatie cu limbajul verbal si scris, facand unele paralele intre hieroglife, ideograme, logotipuri si litere, cuvinte, propozitii, fraze si compozitii. Intr-o mare masura pot fi stabilite relatii de similitudine intre semnele limbajului scris si cele ale limbajului vizual, dupã cum pot fi gasite si legitati comune (fara ca similitudinea sa insemne identitate) intre modul in care semnele limbajului scris pot comunica mesaje (atat în mod individual cat si în grup) si modul în care semnele-imagine pot fi purtatoare de diferite forme de informatie.

Trebuie remarcat ca in cadrul comunicarilor vizuale mesajul nu se adreseaza "receptorului" in mod direct–ca in cadrul comunicarii scrise–ci in mod uneori aluziv, abstract sau concret, cu codaje multiple, decodificabile in functie de "conditiile de mediu" si de nivelul cultural al receptorului. Incercãrile de "convertire" a limbajului vizual în alte forme de limbaj sunt sortite doar unui succes partial, deoarece in limbaje diferite convertibilitatea nu este niciodata totala.

Semnele esentiale ale limbajului vizual, similare literelor, pot exista individual, sau pot fi intercondiþionate intre ele dupa reguli fixe sau variabile, similare cu cele ortografice, gramaticale, lexicale si compozitionale. Ele reprezinta unele dintre instrumentele de lucru ale celor ce lucreaza în domeniul vizualitatii in general si ale arhitectului in special.

Arhitectura, "arta de a construi" (dupa o definitie simplificatorie si tehnicista), sau "joc savant al volumelor in lumina si umbra" (dupa o definitie cu exagerata incarcatura poetica) foloseste limbajul comunicarilor vizuale atat în procesul efectiv de creatie cat si in cel de prezentare a operei; opera, o data realizata, parasind pe autor si pe utilizator, isi incepe apoi propria-i viata, o aventura, in care isi exprima vizual forma purtatoare de functiune si aspiranta la perenitate.

Arhitectura, arta eminamente abstracta, precum muzica, ca arta  a vizualitatii este legata

indisolubil de diverse procedee de expresie grafica, fiind una dintre cele mai pertinente expresii ale  "comunicarilor vizuale". In afara mijloacelor traditionale de creatie si de prezentare, arhitectura, in care mana mintii se supune, foloseste permanent mijloace de expresie plastica care devin elemente de comunicare vizuala ce se "fazeaza", ce corespund permanent cu nuantele si cu schimbarile capacitatii de receptie si "digerare" a informatiei vizuale, ce corespunde ciclicelor mutatii de gust si permanentei deveniri a universurilor culturale.

Generatia neoclasica si cea a modernismului au folosit–in cadrul "universului Gutenberg" in care tiparul, desenul si fotografia erau elementele principale)–reprezentari ortogonale si perspective de o virtuozitate exceptionala. Generatia postmoderna (in sensul etimologic si nu neaparat stilistic al termenului), nascuta intr-un univers al comunicatiilor in "masa", foloseste ca mijloace de comunicare vizuala si imagini cinetice, de simulare si de sinteza.

In acest nou context, de gasire a unor noi mijloace de comunicare vizuala se situeaza si demersurile inginerului Liviu lliescu, care a studiat indelung, ajungand la rezultate de o surprinzatoare originalitate, probleme ridicate de viziunea bi-oculara. Se stie ca în limbajul reprezentarilor atat traditionale cat si moderne, toate problemele de vizualitate se pun si sunt tratate pornind de la premisa unei vederi mono- oculare, premisa care, daca nu falsa este macar simplificatorie. Trebuie mentionat ca aceste demersuri nu au nimic in comun cu stereoscopia.

L. Iliescu, cu suportul stiintific de inginer de sisteme optice, a încercat si a reusit a gasi, dupa indelungate cercetari, mijloace optice care sa permita o introspectiune de maxima originalitate în domeniul vizualitatii, în care prezentarea "spatiala" a geometriei constructiilor lineare sa fie dublata de obtinerea unor noi calitati a campurilor cromatice. Cu instrumente optice nu excesiv de complicate imaginile bidimensionale capata virtuti spatiale, ochiul nemaifiind "inselat" de conventiile reprezentarilor perspective, ci conformandu-se unor noi legitati, care in mod intuitiv l-au interesat si pe Salvador Dali.

Interesul arhitectului pentru acest nou mod de prezentare a imaginilor bidimensionale (ce capata incredibile virtuti tridimensionale) este real. Azi, cand realitatea "reala" este amendata permanent de realitatea "virtuala", orice demers, orice inovatie (mai ales cele cu suport stiintific logico-formal) devine mijloc de posedare si expresie a spatiului interior si exterior, obsesii permanente ale arhitectului.) Cursurile þinute in anii universitari 1995-1997 de catre L. Iliescu la disciplina "Comunicari vizuale" la Institutul de Arhitectura "Ion Micu" din Bucuresti, la Catedra Studiul Formei & Design, s-au bucurat de o remarcabila audienta, convingand atat pe profesori cat si pe studenti de faptul ca noile mijloace de investigare ale universului vizualitatii sunt intr-o permanenta devenire si cunoasterea lor deschide cai noi de stapanire a spatiului si a culorii.

Prof. dr. Sorin Vasilescu 
profesor la Institutul de Arhitectura "Ion Mincu" Bucuresti

Nota . adaogata de L.Iliescu

Acst  text a fost scris de Prof. dr. Sorin Vasilescu  in anul 1998 si publicata in

Arta bioptica; Bioptical Art - training of bioptical vision, Crater, Bucharest, 1998,

      148 pages. ISBN 973-9029-37-X

si se obine  cu link:

 Institutul de Arhitectura "Ion Mincu", Bucuresti